La Grande Dame

Intr-o duminica de august 2013, am sarbatorit prima aniversare a micutei mele Lara Maria. Desigur ca am deschis o sticla pretioasa de vin  si mi-am propus ca evenimentele legate de fetita mea sa fie celebrate cu sampanie exceptionala, sampania casei Veuve Clicquot-La Grande Dame. Este unul dintre cuvee-urile prestigioase din Champagne, dar mie imi place mult numele sau, parca imi transmite un mesaj. Am ales  cea mai veche dintre marile doamne din colectia mea modesta, o sticla  din 1985. Pentru necunoscatori, acesta este sampania de excelenta a casei Veuve Clicquot. Este un tribut exuberant dedicat fondatoarei casei , Barbe Nicole Ponsardin, Madame Clicquot. Reflectand dorinta ei de perfectiune, aceasta sampanie se face doar in anii de recolta exceptionala. Struguri din 8 parcele Grand Crus sunt selectionati pentru ca amestecul lor sa dea acestui vin o personalitate unica.

La Grande Dame din 1985 are o varsta considerabila.  Aceasta pretioasa licoare a stat inchisa in sticla 27 de ani asteptand rabdatoare ca cineva sa ii aprecieze evolutia. Probabil a strabatut cateva pivnite in cele aproape 3 decenii de viata pana a ajuns la mine, livrata de un comerciant englez.

A fost o mare emotie. Si o incantare pentru toate simturile.  Acest vin alb numit sampanie,  de un  galben roscat -nuante pe care vinul alb le capata prin invechire indelungata in sticla- cu perle fine si delicate care inotau linistite spre suprafata, mi-a uluit nasul cu aroma sa pronuntata si complexa.  Mirosea a miere de conifer, a caramel, caise uscate si migdale prajite, arome pe care le-a dezvoltat in anii petrecuti in sticla.  Isi pastrase insa foarte bine aromele tipice de mar si citrice, de briose si unt alaturi de prospetimea si voiciunea caracteristica, chiar daca efervescenta nu era la fel de nelinistita ca in adolescenta.  Am gasit-o la varsta de glorie:  matura si sofisticata. Nici nu stiu daca am inteles-o cu adevarat, insa cert este ca m-a impresionat.  Armonioasa, consistenta si complexa era cremoasa si opulenta, cu arome necunoscute mie in sampanie pana acum. Dovada ca varsa aduce ceva nou si bun vinului ca si noua, oamenilor. N-am racit-o deloc, am servit-o adusa direct din frigiderul de vin, la 12 grade C.  Imi place sa savurez o sampanie matura cu putina temperatura, pentru ca asa isi dezvaluie mai bine secretele.  Ador sa ma joc cu ea, sa ma las sedusa de gusturi diverse si o las sa se incalzeasca treptat in pahar. O savurez la temperaturi diferite ca sa descopar cu fiecare inghititura noi si noi senzatii.

 Am continuat sa o curtez mult timp dupa ce a disparut din pahar. Aroma ei a persistat indelung pe peretii subtiri de sticla ai paharului de sampanie.  Nu ma mai saturam sa adulmec mirosul de coji de portocale, popcorn si caramel.

Prietenele mele dragi Maria si Edit, iubitoare de sampanie fara a fi insa niste specialiste, au fost seduse de aceasta enigmatica La Grande Dame. O sampanie valoroasa este usor de recunoscut, iti place pur si simplu  fara sa stii de ce . Insa eu stiu de ce…Ori de cate ori am ocazia spun ca  “vinul este o stare” dincolo de orice evaluare profesionala. Depinde cand, unde, cum si cu cine il bei. La Grande Dame este fara obiectii o sampanie speciala, una din cele  3 cele mai prestigioase cuvee-uri din lume.  Pentru mine insa a devenit divina in acea duminica magica de august.

In sanatatea voastra,
Olimpia Brandhuber