Strada del vino Valpolicella
Prietenii mei stiu deja ca pasiunea pentru vin ma poarta in aproape toate colturile lumii in cautare de povesti si arome hedoniste. Am descoperit in aceast elixir un fel de a savura lumea in cele mai subtile detalii pentru ca vinul este istorie, traditie, cultura gastronomica, geografie, munca si pasiune.
Saptamana trecuta am fost destul de norocoasa sa pot disparea pt cateva zile in Italia si sa calatoresc pe urmele vinului rosu Amarone della Valpolicella. Scopul era sa inteleg ce face ca acest vin sa fie atat de concentrat in arome? Care e povestea lui, cum sunt oamenii care cultiva viile si fac aceasta minune? Ce-l face sa ramana de neuitat pentru cei care au privilegiul sa il guste odata?
Amarone della Valpolicella este un vin unic. Strugurii pentru Amarone se culeg si se lasa sa se usuce pe ciorchina 120 de zile, pana in februarie, cand se fermenteaza mustul. Valpolicela este o regiune viticola in nord estul Italiei, in provincia Veneto si Strada del vino Valpolicella strabate sate minuscule si dealuri terasate cu vita de vie.
In luna lui florar viile sunt de un verde proaspat, asteptand rabdatoare sa infloreasca. Acolo unde nu cresc fructe, padurile de salcami cu miros imbatator improspateaza aerul. De-a lungul viilor sunt aliniati ciresi, deja imbujorati de soarele de mai. Trandafirii cresc aici gigantici, formand adevarate campuri si frumusetea lor este o desfatare pentru sufletul tuturor.
N-am putut sa vizitam pivnitele marilor producatori Allegrini, Bertani sau Masi pentru ca nu facusem o programare . Ca sa ne consolom, ne-am lasat condusi de soferul nostru, Stefano, la Tratoria Dalla Rosa Alda din satul Marano di Valpolicella. http://www.dallarosalda.it. Familia Dalla Rosa are 3 pivnite in care se odihnesc sticle din intreaga Italie. Cum eram primii musterii, proprietara ne-a indrumat sa vizitam biserica satului de alaturi inainte de pranz.
Am descoperit un loc incarcat de lumina, invaluit in liniste deplina, un calm rural care copleseste dealurile inconjuratoare, oameni si vinul lor. Interiorul bisericii era de o eleganta simpla, decorat in trandafiri albi unde ne-am gasit calmul ascultatand pentru cateva minute glasul cald cu care preotul le dadea sfaturi tinerilor proaspat casatoriti.
Am avut parte de un pranz divin, gatit delicat cu ingrediente locale . Ne-am lasat sfatuiti de proprietari cu privire la specialitatile locului. Una dintre ele este carnea de cal din care am savurat un carpacio fin, suculent si o tocnaita gatita timp de 24 de ore. Extazul a venit insa odata cu simplele paste tortelloni umplute cu branza ricotta si spanac de munte. ” care se gaseste doar acum, o perioada scurta de 2-3 saptamani” ne-a spus proprietarul- presarate cu branza locala Monteveronese , in varianta tanara, de doar 3 luni. Oare unde in lume mai poti primi din partea casei la desert un platou cu fragi prospeti de padure culesi de pe dealurile din vecinatate ?
Cred cu convingere ca ceea ce doresti ti se intampla, ca forta atractiei ne guverneaza. Mi s-a intamplat ce imi doream cel mai mult: sa intalnesc un producator local care sa imi povesteasca in pivnita lui despre vinul pe care il face.
De cum l-am intalnit pe Peri Paolo Antonini , unul dintre fratii Antonini, la care am ajuns prin amabilitatea familiei Dalla Rosa, am intuit ca vom avea parte de o discutie palpitanta, cum sunt intotdeauna discutiile cu cei care isi dedica viata acestei licori. Ne-a intampinat un tip inalt de 2 metri, cu energie si dezinvoltura, cu o engleza perfecta si sclipiri de entuziasm in ochi.
Discutia s-a aprins si a devenit din ce in ce mai pasionala. Eu curioasa iar el indragostit de vinul lui, am degustat toate sortimentele de Valpolicella pe care le face. Classico, Amarone din via de la Maropio si Ca Coato si Reciotto, o alta minune de vin despre care o sa va povestesc alta data. Ne-a spus ca „Vinul are nevoie de atentie speciala incepand din vie iar aici pamantul trebuie reformat si sculptat in trepte. Vinul reflecta secole de istorie, traditie si munca. El isi ia vigoare si concentrarea de la natura si oamenii care il creaza”
Nici nu stia Paolo ca raspundea astfel gandului meu, ca de acum Amarone imi va evoca in rubiniul lui profund calmul rural al localnicilor, frumusetea trandafirilor in mai, arome de fragi proaspeti si tortelloni gatiti cu cea mai mare delicatete. Si desigur, rabdarea si pasiunea celor care il nasc.
